Coroana Sfântului Stefan reprezintă una din relicvele de suflet ale Ungariei. Istoria coroanei se impleteşte cu diferite legende. Toţi cei care au stat pe tronul Ungariei voiau sa fie desemnaţi regi încoronaţi, incoronarea făcându-se cu această coroană. Nu toţi au avut insă acest noroc. Soarta coroanei este deosebită.

Ungaria, o ţară nu prea mare, dar uimitor de variată, are o câmpie întinsă, numită pustă, şi un lac destul de mare, iar maghiarii nu regretă că ţara lor nu are ieşire la mare. Prin Ungaria curge Dunărea, un important fluviu european. Istoria acestui stat începe cu secolul al XI-lea, când, în timpul domniei lui Ştefan cel Sfânt, Ungaria a devenit regat şi a cucerit multe teritorii noi. În secolul al XII-lea însă, puternicul Bizanţ şi-a recucerit unele teritorii. Mai târziu, Ungaria a participat şi la cruciade. În secolul al XIII-lea, ţara a fost pustiită de invazia mongolilor. În Evul Mediu, teritoriul actualei Ungarii era administrat de regii dinastiei siciliene, iar din 1687, o parte din teritoriu aparţine Habsburgilor.

În cadrul statului austriac, maghiarii stăpâneau mici moşioare si făceau parte din aristocraţia militară. În anii 1848-1849, în Ungaria, a izbucnit revoluţia naţională, condusă de Lajos Kossuth, care a fost inăbuşită cu ajutorul trupelor ruse. În anul 1867, impăratul Austriei, Franz Joseph, a fost nevoit să încheie un tratat cu nobilimea ungară şi, ca urmare, Imperiul Austriac a devenit un stat dublu, numit Austro-Ungaria.

După Primul Război Mondial, monarhia s-a fărâmiţat, pe teritoriul imperiului formându-se câteva state independente — Austria, Ungaria, Regatele Sârbesc al Horvaţilor şi al Slovenilor, Cehoslovacia. Conform tradiţiei, 20 august, în Ungaria este o zi de mare sărbătoare — de stat, bisericeasca-populară. În primul rând, este sărbătoare Sfântului Ştefan, pe care ungurii îl numesc Istvan. Acesta a fost primul rege al statului maghiar, promotorul unui stat creştin de rit catolic.

Mai târziu, acest rege a fost sanctificat. Sărbătoarea naţională este caracterizată prin ample festivităţi, prin focuri de artificii, reprezentaţii de teatru, cu tematică istorică. in prezent, în jurul clădirii Palatului Regal, se desfăşoară un târg al artizanilor. Această tradiţie, uitată în timpul comunismului, a renăscut acum 17 ani. Aici, sunt reprezentate toate meşteşugurile populare şi mărfuri produse în Ungaria. În fiecare an, iarmarocul ilustrează o anumită temă.

În această ţară, au fost venerate stema şi drapelul de stat. Un alt simbol, nu mai puţin important, este coroana. Aceasta a fost venerată intotdeauna, chiar şi atunci când s-a schimbat forma de conducere a statului. Coroana, o frumoasă relicvă istorică, este alcătuită din două părţi, fiecare existând, iniţial, independent de cealaltă. Coroana de sus reprezintă un fel de cască, la care sunt unite două plăci subţiri de aur, acoperite cu gravuri. Partea de jos este realizată dintr-o fâşie de aur, ornamentată cu perle şi dantelată cu triunghiuri şi semicercuri, acestea fiind acoperite cu email azuriu şi verde. Pe centrul fâşiei, sunt încrustate pietre preţioase mari şi miniaturi bizantine, executate în email, ce reprezintă chipuri de sfinţi creştini.

Fiecare dintre cele două părţi ale coroanei a avut soarta sa. Prima parte — coroana de sus — a fost pusă pe capul regelui Stefan de papa Silvestru al II-lea, în anul 1000.

După moartea tatălui său, Stefan a trebuit să lupte pentru titlul de cneaz cu ruda sa Koppan, care era mai mare decât Stefan şi pretindea întâietatea. A fost o luptă cumplită. Stefan a învins, fiind susţinut de cavalerii înarmaţi care făceau parte din cercul de nobili al soţiei sale. În consecinţă, el a putut să se afirme în calitate de suveran al poporului maghiar. După aceasta, Stefan s-a adresat Sfântului Scaun, cu rugămintea de a fi încoronat. Papa Silvestru al II-lea era, în acea perioadă, prietenul şi sfătuitorul de încredere al noului rege Stefan. in afară de coroană, papa i-a trimis şi crucea apostolică. — simbolul suveranităţii bisericii, adăugând şi lancea, ca semn al aprobării suveranului pontif. Partea de jos a coroanei a trimis-o, mai târziu, împăratul bizantin Mihail al VII-lea Duca regelui Geza I, ca semn de recunoaştere a regatului şi regelui maghiar. Savanţii confirmă că ambele coroane au devenit una singură, aproximativ, în secolul al XII-lea. Ulterior, coroana a fost infrumuseţată cu o cruce dublă şi cu lanţuri de aur.

Exista părerea că această coroană adăuga autoritate regelui care o purta. Coroana este simbolul Soarelui, al frumuseţii, onoarei şi slavei. Ea întruchipa onoarea şi puterea, precum şi o mulţime de victorii. Cel care o purta era foarte mân-dru şi se considera bogat, superior, puternic. Simbol al monarhiei maghiare, coroana era obiectul invidiei tuturor pretendenţilor la tron. Există o legendă conform căreia, atâta timp cât coroana va fi în siguranţă, va exista statul Ungaria şi ungurii ca naţiune. De aceea relicva a fost păstrată întotdeauna într-un loc tainic, atunci când ţara era ameninţată de vreun pericol, cum a fost, de exemplu, năvălirea tătaro-mongolilor, a turcilor sau a austriecilor.

Importanţa coroanei a fost, într-adevăr, mare, însă regele care o purta trebuia să respecte următoarele condiţii: încoronarea trebuia să aibă loc neapărat în biserica celui mai vechi oraş maghiar, Strigoniu (Esztergom) şi să fie efectuată de un episcop din acest oraş, iar ultima condiţie era: coroana să fie pusă neapărat pe capul regelui.

Pentru prima dată, Sfânta Coroană, impreună cu alte comori ale regelui, a fost scoasă. din ţară şi dusă pe una din insulele Mării Adriatice de către regele Bela al IV-lea, în anul 1241, când s-a salvat de invazia tătaro-mongolă. Mai târziu, şi-au încrucişat săbiile pentru putere şi coroană pretendenţii la tron care făceau parte din dinastia aflată la conducerea ţării. Primul încoronat a fost moştenitorul pe linie maternă, tânărul fiu al regelui, Karoly Robert.

O altă parte a nobilimii maghiare l-a încoronat pe fiul regelui ceh Vaclav al II-lea, sub numele de Laszlo. Niciunul dintre ei întrunit însă cele trei condiţii ale incoronării. Papa l-a recunoscut ca rege legitim pe Karoly Robert, dar Vaclav al II-lea a năvălit în Ungaria, a răpit coroana şi l-a incoronat, pentru a doua oară, pe fiul său, apoi s-a întors în Cehia, luând cu sine coroana. Peste cât-va timp, Vaclav al II-lea a murit, şi pe tron a urcat fiul său, Vaclav al III-lea, care a renunţat la tronul Ungariei. Coroana a ajuns s-o poarte prinţul bavarez Otto, nepotul lui Bela al IV-lea, însă acesta a pierdut-o într-o baltă. — lădiţa în care se afla s-a dezlegat de la şa. Puţin mai târziu, coroana a fost găsită. Ea era cam îndoită, însă meşterii de la curte i-au redat aspectul iniţial.

Peripeţiile coroanei nu s-au terminat aici. Ea a fost furată de câteva ori, dar, de fiecare dată, a fost găsită şi returnată. La mijlocul secolului al XIX-lea, în timpul revoluţiei ungare, coroana urma să fie lichidată ca simbol al monarhiei, dar au hotărât totuşi s-o păstreze şi au îngropat-o în pădure.

Ungurii nu voiau ca această coroana să revină austriecilor,  dar s-a găsit un trădător care, fiind mituit, a destăinuit locul unde se afla coroana si austriecii au adus-o cu solemnitate la castelul Ofena. În anul 1916, vestita coroană a fost folosită conform destinaţiei pentru ultima oară. În acea perioadă, avea loc încoronarea împăratului Austriei Carol I. Coroana era păzită de vreo douăzeci de oameni, fiindu-i acordată o cameră aparte. În noiembrie 1944, fasciştii ungari au scos coroana din Budapesta, iar la începutul lui mai 1945, la ordinul lui Szâlasi (conducătorul fascist al Ungariei), coroana, sceptrul şi mantia de încoronare au fost puse într-un vas metalic, în care fusese combustibil, şi îngropate pe malul lacului Mattsee, din apropierea oraşului Salzburg. Această operaţie a fost condusă de colonelul ungur Paytash. La 27 iunie, soldaţii Armatei a Şaptea Americane, cu ajutorul lui Paytash, au găsit locul unde a fost îngropat vasul şi a început cea mai lungă perioadă de păstrare în uitare a coroanei, pe teritoriul S.U.A. În anul 1951, guvernul S.U.A. a declarat că nu consideră coroana un trofeu şi că ea se păstrează vremelnic în America.

Până în anul 1978, Sfânta Coroană a adunat praful pe un raft din baza militară aeriană Fort Knox, în statul Kentucky; în acel an, preşedintele S.U.A. James Earl Carter a luat decizia de a o returna Ungariei. În anul 1981, relicva a fost analizată de experţi şi istorici. Conform declaraţiilor cercetătorilor, nu aceasta este coroana pe care o trimisese papa Silvestru al II-lea regelui Ştefan. Probabil, coroana originală i-a fost returnată papei încă din anul 1045, după moartea regelui Ştefan, dar despre locul unde este tăinuită nu se ştie nimic. Coroana a lipsit din patria sa 33 de ani. O perioadă, ea a fost expusă în Muzeul Naţional, iar în prezent se păstrează în clădirea Parlamentului Ungariei, împreună cu celelalte atribute regale — sceptrul şi sabia pentru jurământ.