După ce a stat, timp de două milenii şi jumătate, sub pământ, mai exact, la o adâncime de 30 de metri, sarcofagul lui Osiris va fi, probabil, mutat într-un muzeu. De mai bine de doua decenii, existenţa unor tuneluri subterane care unesc Sfinxul de ansamblul de piramide de la Giseh este cunoscută arheologilor, acestea fiind descoperite cu ajutorul ultrasunetelor.

Fiind însă inundate, tunelurile nu au putut fi explorate până acum. Mai întâi, au fost săpate puţuri de extracţie, şi, după ce nivelul pânzei de apă freatică a scăzut, o echipă de arheologi egipteni condusă de profesorul Zahi Hawass a putut pătrunde in reţeaua de tuneluri ce se întinde pe trei niveluri. Au fost descoperite vase de ceramică şi rămăsiţe omeneşti vechi de 3000 de ani, precum şi un sarcofag de granit, înconjurat de patru stâlpi construiţi în forma hieroglifei care desemnează Casa lui Osiris.

Menţionat si de Herodot din Halicarnas, Sarcofagul lui Osiris a fost construit, de fapt, la începutul secolului al V-lea î.e.n., în timpul noului regat egiptean. Este doar un sarcofag simbolic, care nu a conţinut niciodată mumia zeului, îngropat de sora şi soţia sa, zeita Isis, după ce a fost asasinat de fratele său, Seth, considerat de vechii egipteni ca fiind zeul răului.

Conform istoricului Manethon, dinastiile faraonilor au fost precedate de alte patru două de zei, una de semizei şi o dinastie tranzitorie.

Osiris i-a aparţinut primei dinastii de zei si a domnit peste Egipt timp de 450 de ani, după care a fost ucis de către Seth în anul 9330 î.e.n. Acesta nu s-a mulţumit cu atât, ci a tăiat trupul fratelui său în bucăţi, pe care le-a aruncat în tot Egiptul, pentru ca Osiris să nu poată fi îmbălsămat si deci să nu aibă parte de viaţă după moarte.

Dar planurile sale au fost dejucate de Isis, care a izbutit să adune toate bucăţile si să-şi înmormânteze soţul asa cum i se cuvine unui faraon. Osiris a devenit stâpânul Regatului Morţilor, si a fost apoi răzbunat de Horus, fiul său postum, care a domnit el (după Seth) timp de 300 de ani.

Pornind de la acurateţea relatăriior lui Manethon despre celelalte dinastii (umane) care au domnit în Egipt, unii cercetători se întreabă dacă nu cumva şi aceşti zei au avut o existenţă istorică reală. Manethon, preot cărturar, este primul egiptolog „de profesie” al istoriei scrise.

El este autorul unei „Istorii a Egiptului” redactată în jurul anului 270 î.e.n. din ordinul regelui Ptolemeu Philadelphus din dinastia lagidă (de origine macedoneană). Tot Manethon (al cărui nume înseamnă „darul lui Thot”, zeul ştiinţelor şi al înţelepciunii) este primul istoric din lume care i-a împărţit pe suveranii Egiptului în dinastii.